Se–ntind deasupră-mi cerurile toate
Şi-n ele-I Tatăl, mamă mi-e pământul
Şi vreau să fug de ea şi nu se poate
Mă nasc din ea, şi-n ea mi-e şi mormântul.

Se -aprind in gene razele de soare
Şi zborul unui flutur mă îmbie
Dar tălpile mi-s prinse cu zăvoare
Şi lanţuri m-au legat de temelie.

O, lasă, Doamne, trupul să se ducă
Să fiu din nou cu Tine în grădină
Să ies din învelişul meu de nucă
Şi să mă-mbrac în haina de lumină.

Se–ntind deasupră-mi cerurile sfinte,
Mă prind de ele , trupul mi se zbate
O, lasă-mă să mă dezleg, Părinte
Şi-ntoarce-mă la Tine în cetate!...

sanja-adriana